Puține așezări de talia Beiușului se pot mândri cu un număr de 12 academicieni și miile de intelectuali care și-au făcut ucenicia în așezămintele sale școlare de grad secundar, ridicate încă de la începutul veacului al XIX-lea. Mare parte din absolvenții formați aici au devenit nume cunoscute în cultura română, s-au afirmat în plan științific, economic și politic, au predat în marile universități din țară și străinătate.

Dar tot aici, în acest oraș al școlilor care nu au dus lipsă de idealuri, de modele, s-au format și miile de apostoli ai neamului, ale căror nume nu le întâlnim consemnate în tratate științifice, ci doar în tainițele ascunse ale sufletelor zecilor de generații de copii care au avut privilegiul să fie îndrumate în aceea perioadă a vieții lor, în care înțelepciunea și iubirea copilului este joaca ( Lucian Blaga), de educatoarele, învățătorii și institutorii pregătiți la Beiuș.

Sub auspiciile favorabile ale României Mari, avea să ia ființă în 1922 Școala Normală de învățătoare. Argumentele înființării și susținerii în timp a acestei școli sunt numeroase, dar ne restrângem în a menționa doar câteva: nevoia de învățători în așezările acestei depresiuni, existența unei clădiri disponibile și favorabilă unei asemenea școli, cu spații corespunzătoare pentru cursuri, școală de aplicație și internat, existența unei vocații culturale a Beiușului, cu un corp profesoral cu largi orizonturi culturale și cu o temeinică pregătire pedagogică și în fine izolarea geografică a Țării Beiușului și cheltuielile materiale mari pentru majoritatea gospodarilor din satele noastre.

Școala Normală de învățătoare a funcționat până în 1954 când porțile școlii au fost închise pentru normaliste (clasele de pedagogic și-au continuat parcursul în lichidare), școala a devenit Școala Medie nr.2, iar formele de învățământ au fost primar, gimnazial și mediu. În toamna anului 1959 s-a reînființat profilul pedagogic de educatoare integrat în Școala Medie nr.2 până în anul școlar 1962 când profilul a fost din nou desființat, elevele anului I au fost trecute, printr-un examen de diferență, în clasa a IX a școală medie, iar cele din anul II au fost strămutate la Școala Pedagogică din Oradea.

Nevoia mare de educatoare resimțită în Bihor și județele limitrofe și existența corpului profesoral cu bogată experiență în pregătirea educatoarelor a făcut ca în toamna anului 1966 școala pedagogică beiușeană să revină la cuibul ei părăsit cu patru ani în urmă, dar nu ca o entitate aparte, așa cum a fost ea la origine, ci integrată Școlii Medii nr.2, iar din anul 1968, potrivit noii Legi a învățământului, Liceului nr. 2.

În vara anului 1975 după o perioadă de acalmie și echilibru în viața acestei școli, a urmat cea de-a treia desființare a normalei beiușene. Toate clasele aparținând anilor de studiu II-IV au fost obligate să părăsească Beiușul, fiind integrate în structura Liceului Pedagogic Iosif Vulcan din Oradea. Clasele de învățământ primar, gimnazial și liceul teoretic, ca și profesorii rămași au intrat în componența Liceului Samuil Vulcan. Ce anume a generat această strămutare nu se știe până azi, dar poate cercetările viitorilor istorici sau dezvăluirile celor prezenți în vara anului 1975 în culisele Inspectoratului Școlar Județean când s-au țesut ultimele detalii ale mutării vor aduce lumina pe această pagină a istoriei normalei beiușene. Cu data de 1 septembrie 1981 în frumosul edificiu al Școlii normale s-a înființat Casa de copii nr.2.

După 1989, reînființarea acestei școli a devenit un proiect al unor beiușeni, unii dintre ei figuri de marcă a învățământului beiușean, susținuți de un comitet al părinților (Ilie Joca, Viorel Butaș, Nicolae Dobrescu) și de Consiliul local și primarul Ion Popa. Proiectul lor a reușit după mai multe demersuri pe lângă forurile autorizate să dea gir noii școli. Astfel în vara anului 1993 prin Ordinul Ministrului Educației a fost reînființată Școala Normală din Beiuș purtând de data aceasta și numele martirului dr. Nicolae Bolcaș. Din anul 1997, prin adoptarea Legii Învâțământului s-a impus numele actual Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaș.

Reformele ultimilor ani a vizat și învățământul pedagogic. Începând cu anul școlar 1999-2000 liceele pedagogice și-au încetat menirea, activitatea de pregătire a personalului didactic și pentru învățământ preșcolar și primar trecea în seama universităților, clasele de profil mergând în lichidare, iar noile clase vocaționale s-au format după un nou plan de învățământ.

Din acest an școlar Normala Beiușeană își reîmplinește menirea. A fost aprobată o clasă care să pregătească viitoarele educatoare.

Acest lăcaș de cultură supus de-a lungul timpului unor unde seismice a supraviețuit datorită slujitorilor școlii, dascălii. Misionari de vocație, ei au continuat, indiferent de situație și specializările aprobate să-și facă datoria, preocupându-se de buna pregătire a elevilor, de menținerea unei atmosfere academice, sobre, în care pe primul plan au fost puse valorile științei, credinței și moralei creștine.

prof. dr. Cuc Sorin