Liceul Vocațional Pedagogic ,,Nicolae Bolcaș” Beiuș formează de 100 de ani minţi si inimi de autentici dascǎli, la rândul lor formatori de conştiinţe şi viitoare personalitǎţi. Şi-a deschis porţile spre a-i învăţa pe cei care aveau pe alţii să-i înveţe la data de 11 octombrie 1922.
Până în 1918, învăţătorii şcolilor româneşti din aşezările bihorene erau formaţi în cele două preparandii confesionale: Schola Valachorum preparandorum (greco-catolică, înfiinţată la Oradea în anul 1784) şi Şcoala preparandă sau pedagoghicească a naţiei române (ortodoxă, Arad, 1812).
Dar cele două preparandii nu mai erau suficiente. Trebuiau înfiinţate de urgenţă alte şcoli normale, cu o judicioasă repartiţie teritorială, atractive pentru tinerii locului şi dornici de a contribui la eradicarea analfabetismului şi la generalizarea învăţământului public obligatoriu.
Aşa au luat fiinţă, la propunerea Consiliului Dirigent, două noi şcoli normale în Oradea, în anul 1920: Şcoala Normală de Învăţători (1 septembrie) şi Şcoala Normală de Fete “Doamna Stanca” (15 noiembrie). Ele au fost destinate cu deosebire fiilor de ţărani, durata studiilor era redusă la 6 ani, nemaifiind obligatorie acea perioadă de trecere de 4 ani pe care o cerea vechea preparandie.
Înființarea unei școli normale în Beiuș era impetuos necesară. Prima exprimare a acestei dorinţe o găsim în publicaţia locală săptămânală, Beiuşul, în data de 3 iunie 1921, sub titlul “Beiuşenii cer şcoală normală”, urmată de o alta, în 3 iulie: „Cerem Şcoală normală”. La 17 iulie, într-un amplu articol intitulat „Zona culturală din Bihor” se spune: ” În Oradea Mare avem două şcoale normale: de fete şi de băieţi, ambele strămutate în case absolut nepotrivite. Ar fi deci şi mai uşor rezolvată problema mutându-se şcoala normală de fete la Beiuş, cu întregul ei mobilier.” Ea ar putea fi amplasată în localul “impunător şi gol”, pentru că “în Bihor, unde avem peste 95% analfabeţi în 400 de sate româneşti”, se impune o asemenea instituţie şi la Beiuş. (Ibidem)
Aceste prime luări de poziţie nu rămân fără ecou. Vrednicul senator dr. Gavril Cosma le aduce în atenţia Parlamentului României şi după numai două săptămâni s-au obţinut aprobările necesare. Exultând de bucurie, redacţia publicaţiei locale aduce la cunoştinţa cititorilor vestea cea bună, sub titlul “Biruinţa Beiuşului”: „în ciuda tuturor piedicilor şi ale uneltirilor puse la cale de oameni mici la suflet (este vorba de cei ce doreau o altă destinaţie acestui edificiu – n.a.), avem bucuria nemărginită de a anunţa cetitorii noştri, că dl. ministru al instrucţiunii, ascultând glasul reprezentantului nostru, a decretat înfiinţarea şcoalei normale de fete în grandiosul nostru palat, mutând-o pe cea din Oradea Mare la Beiuş.”(Ibidem).
După numai câteva zile, reprezentantul Ministerului Instrucţiunii s-a deplasat la Beiuş spre a constata şi lua măsurile care se impun. Spre sfârşitul lunii august, Beiuşul anunţa deschiderea şcolii la data de 1 octombrie 1921, lucru care însă nu a fost posibil din cauza presiunilor exercitate de alţi factori de influenţă şi decizie care şi-au manifestat dezacordul,
dar care au fost într-un final înfrânţi, reuşindu-se astfel la data de 11 octombrie 1922 să se
deschidă Şcoala Normală de Învăţătoare de la Beiuş.
Școala Normală de Învățătoare a funcționat până în 1954, când porțile școlii au fost închise pentru normaliste (clasele de pedagogic și-au continuat parcursul în lichidare), școala a devenit Școala Medie nr.2, iar formele de învățământ au fost primar, gimnazial și mediu. În toamna anului 1959 s-a reînființat profilul pedagogic de educatoare integrat în Școala Medie nr.2 până în anul școlar 1962 când profilul a fost din nou desființat, elevele anului I au fost trecute, printr-un examen de diferență, în clasa a IX a școală medie, iar cele din anul II au fost strămutate la Școala Pedagogică din Oradea.
Nevoia mare de educatoare resimțită în Bihor și județele limitrofe și existența corpului profesoral cu bogată experiență în pregătirea educatoarelor a făcut ca în toamna anului 1966 școala pedagogică beiușeană să revină, dar nu ca o entitate aparte, așa cum a fost ea la origine, ci integrată Școlii Medii nr.2, iar din anul 1968, potrivit noii Legi a învățământului, Liceului nr. 2.
În vara anului 1975, după o perioadă de acalmie și echilibru în viața acestei școli, a urmat cea de-a treia desființare a normalei beiușene. Toate clasele aparținând anilor de studiu II-IV au fost obligate să părăsească Beiușul, fiind integrate în structura Liceului Pedagogic Iosif Vulcan din Oradea. Clasele de învățământ primar, gimnazial și liceul teoretic, ca și profesorii rămași au intrat în componența Liceului Samuil Vulcan. Cu data de 1 septembrie 1981 în frumosul edificiu al Școlii normale s-a înființat Casa de copii nr.2.
După 1989, reînființarea acestei școli a devenit un proiect al unor beiușeni, unii dintre ei figuri de marcă a învățământului beiușean precum Gavril Hădăreanu, susținuți de un comitet al părinților (Ilie Joca, Viorel Butaș, Nicolae Dobrescu) și de Consiliul Local și primarul Ion Popa. Proiectul lor a reușit după mai multe demersuri pe lângă forurile autorizate să dea gir noii școli. Astfel, în vara anului 1993, prin Ordinul Ministrului Educației a fost reînființată Școala Normală din Beiuș purtând de data aceasta și numele martirului dr. Nicolae Bolcaș.
Începând cu anul școlar 2004-2005, școala vine în întâmpinarea dorinței absolvenților săi de gimnaziu prin înființarea filierei teoretice cu profilele real și uman, specializările matematică-informatică și filologie
Din anul 1997, prin adoptarea Legii Învâțământului s-a impus numele Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaș, iar din anul școlar 2012-2013 Liceul Vocațional Pedagogic Nicolae Bolcaș.
Reformele ultimilor ani a vizat și învățământul pedagogic. Începând cu anul școlar 1999-2000, liceele pedagogice și-au încetat menirea, activitatea de pregătire a personalului didactic și pentru învățământ preșcolar și primar trecea în seama universităților, clasele de profil mergând în lichidare, iar noile clase vocaționale s-au format după un nou plan de învățământ.
Din anul școlar 2008 Normala Beiușeană își reîmplinește menirea. A fost aprobată o clasă care să pregătească viitoarele educatoare, iar din anul școlar 2012-2013 dublă specializare, educatoare-învățătoare.
Acest lăcaș de cultură supus de-a lungul timpului unor unde seismice a supraviețuit. Actualmente, scoala oferă o vastă paletă educaţională: grădiniţă cu program normal şi prelungit, învăţământ primar, gimnazial şi liceal.
(Text adaptat după Prof. dr. Ioan Sorin Cuc)